Ii vad pe unii cum nu pot fi fericiti nu din cauza ca toata lumea e impotriva lor, ci fiindca asi saboteaza singuri aproape orice relatie sanatoasa ori mai putin pe care o au. Oamenii de acest gen vor admite si vor plange ca sunt nenorociti, ca nu stiu ce se intampla de toata lumea incepe sa-i indeparteze, sa-i respinga. Sunt oamenii care stiu ca au o problema dar, in interiorul lor, incearca din rasputeri sa arunce vina asupra lumii si sa nege ca, de fapt, ei ar fi de vina.
Va spun asta dupa ce am invatat-o pe propria piele. Desigur, de langa mine nu a plecat toata lumea, dar pana nu mi-am dat seama ca imi sabotam singura relatiile de prietenie, de amicitie, de dragul artei (adica al dramei), nu am facut nimic pentru a schimba acest lucru. Raportam pe atunci totul la mine si ceea ce mi se parea mie normal, logic, pragmatic sau rezonabil ar fi trebuit sa faca si cei din jurul meu… Mi-am dat seama ca nu trebuie sa mi se para mie rezonabila o chestie pe care cel/cea de langa mine asa o crede, ci pur si simplu sa o accept daca nu atenteaza la integritatea mea.
Fiecare avem principii diferite, avem propriile noastre conceptii, nemultumiri, pareri pe care altii le considera efectiv tampite. Stiu asta tot pe propria piele. Dar de ce trebuie sa incercam sa-l facem pe cel de langa noi sa si le schimbe atata timp cat el le accepta pe ale noastre? Daca mie mi se pare stupid de-a dreptul ca o persoana se supara ca i-ai luat un pix de pe masa fara sa-i spui dar l-ai pus la loc, totusi nu sunt cu nimic indreptatita sa ma supar.
Ar trebui, in mod normal, sa-mi cer scuze si sa nu mai repet greseala. Nu?
Prin chestiile astea ne sabotam, de foarte multe ori, relatiile…Spunem ca acceptam si alte puncte de vedere dar incercam in acelasi timp sa ii facem pe cei de langa noi sa adopte acelasi mod de gandire ca noi, lucru care nu este deloc indicat. Fiecare are propria sa educatie, s-a dezvoltat in mod diferit si a extras din experientele sale ceea ce a considerat de cuviinta. Ok, nu putem sta la o parte cand cineva e pe cale sa se arunce cu capul inainte intr-un put fara fund, dar nici nu ar trebui sa contestam anumite conceptii, perceptii. Luam uneori in deradere lucruri pe care le spun cei din anturajul nostru, le spunem ca-s asa si pe dincolo, dandu-ne seama, ulterior, ca ramanem singuri.
Si-apoi, singuri fiind, ne batem cu pumnii in piept ca suntem nenorociti. Ar trebui sa se faca o intalnire de genul Alcoolicilor Anonimi pentru Sabotorii de Relatii. Poate asa voi reusi si eu sa ma mentin pe linia de plutire, desi, de ceva timp, consider eu ca am facut mari progrese in aceasta privinta.
